Dorul de porumbei

Mda am omis pana acum sa scriu despre asta, probabil e cea mai mare lipsa de cand am plecat din Romania. Asa cum am mai scris iubesc enorm porumebii nu m-am nascut cu asta am furat microbul pe parcursul vietii, undeva pe la 14 ani, cand aceste minunate fiinte au umplut un gol de suflet. Au trecut anii sau facut 15 alaturi de porumbei, am devenit dintr-un copil cu sufletul pustiu, un om matur si viata m-a dus pe drumul pribegiei pe meleaguri straine. au trecut 8 luni si cateva zile de cand am plecat de langa porumbei si fiecare zi inseamna un dor si mai mare de ceea ce pentru mine sunt copii mei. Pe toti i-am vazut crescand sau i-am ales cu mana mea din crescatorii diverse pentru a ii cumpara, pe multi i-am vazut concurand distante pe care la un moment dat numai visam ca voi ajunge am porumbei veniti de acolo, au adus timp de mai bine de 10 ani satisfactie si succes pentru mine, asa cum nici un alt domeniu nu mi-a adus pana acum. E coplesitor sa vezi cum o gaoace mica si galbena devine o porumbita care bate mii de kilometrii pe mai multe rute de zbor, nici in cele mai frumoase vise nu as fi indraznit sa sper ca acel inel Ro-2008-768298 pus pe piciorusul unei gamalii de 8 zile cu picioare subtiri va razbate anii si va devenii cel mai de succes maratonist al meu.

Imi este dor de ea "Jimmy" sau "Jimmylica" cum o alint, asa cum imi este dor de toti ceilati porumbei din crescatoria mea. Ii vad in poze si filmari realizate de fratele meu care se ocupa acum de ei, dar ma ard palmele sa ii tin in mana si urechile sa ii aud cantand si linistindu-mi sufletul .
Scriind aceste randuri am varsat cateva lacrimi amare din nou de dorul lor, va doresc o zi frumoasa asa cum au fost toate zilele mele alaturi de porumbeii mei.